DESTINAŢIE
Distanţorul interfazic împiedică atingerea conductoarelor liniilor electrice aeriene cu conductoare neizolate. Acest fenomen apare
frecvent în condiţii de vânt puternic şi se datorează neasigurării unei distanţe corespunzătoare între conductoare (distanţe între
stâlpi mai mari decât cele rezultate din calcul, mărirea săgeţii conductoarelor ca urmare a alungirii acestora etc.).
SIMBOLIZARE
DI – Un – d – n /o(v), unde:
DI - distanţor interfazic
Un - tensiunea nominală a LEA
d - distanţa dintre conductoare (uzual 400 mm)
n - număr conductoare
o (v) - montaj orizontal (vertical)
COMPONENŢA
♦ tub fibră de sticlă rezistentă la radiaţia U.V.;
♦ inele de prindere din oţel inoxidabil, fixate pe tub cu piuliţe şi şaibe;
♦ 2 dopuri de cauciuc prevăzute la capetele tubului;
♦ eticheta de produs.
MONTARE
Montarea distanţorului interfazic se face după ce linia a fost scoasă de sub tensiune.
Ochiurile de prindere se slăbesc, de la sol, prin deşurubarea piuliţelor până aproape de capătul filetului.
După trecerea fiecărui conductor prin ochiurile de prindere, operatorul fixează distanţorul pe conductoarele de fază şi nul
prin strângerea piuliţelor ochiurilor până la capătul filetului.
După strângerea piuliţelor, peste ambele capete ale tubului se trece o funie cu ajutorul căreia, de la sol, distanţorul poate fi
deplasat pe linie în poziţia dorită. Dacă este posibil, distanţorul se montează direct în deschidere, din nacela utilajului.
Durată estimată pentru montarea distanţorului pe linie este de cca 3 minute.